Istoria narghilelei

Narghileaua...

... este un instrument de fumat oriental folosit în general în Orientul Mijlociu sau Africa, dar mai nou şi în Europa şi America.Originile sale se găsesc la graniţa Indiei cu Pakistanul.

Originea narghilelei este veche de peste o mie de ani şi se pierde pe tărâmurile Indiei de nord-vest la graniţa cu Pakistan. La început construcţia narghilelei era simplă, având la bază nuca de cocos şi un tub ataşat acesteia. Era folosită pentru fumatul opiului şi haşişului.

Istoria narghilelei se continuă în Imperiul Persan care cuprindea atunci Pakistanul, Afganistanul, o mare parte din Asia Mică şi câteva regiuni din nordul Africii. În această călătorie, narghileaua a căpătat savoarea dată de o specie deosebită de tutun negru iranian, cultivat şi astăzi. Acest tutun este umezit şi împachetat în capătul de ceramică deasupra căruia se aşeză direct cărbuni pentru a oferi o aromă puternică. Narghilele create în Imperiul Persan erau confecţionate manual din lemn, având diverse forme.

Narghileaua a pătruns în Imperiul Otoman acum 500 de ani şi s-a bucurat de o mare popularitate cu precădere în rândul oamenilor înstăriţi şi intelectualilor. Treptat, narghileaua clasică a suferit schimbări în formă şi în mărime, apropiindu-se de forma existentă azi. Alama şi sticla au înlocuit lemnul, iar mozaicul şi pictura au devenit elemente estetice.

O creştere în popularitate a fost cunoscută odată cu apariţia cafenelelor ca locuri de întâlnire în Imperiul Otoman, acum câteva sute de ani. Umezirea şi împachetarea tutunului au fost ridicate la rang de mare artă. Atingerea cărbunilor de către neiniţiaţi era considerată lipsă de politeţe. De aici, narghileaua s-a răspândit în lumea arabă, fiind foarte folosită şi apreciată în state ca Egipt, Maroc, Liban, Siria, Arabia Saudită, Kuwait, Emiratele Arabe Unite.

În zilele noastre, localurile unde se fumează narghilea sunt locuri de întâlnire pentru toate categoriile sociale, locuri în care se discută evenimente moderne şi politice. În Kuwait şi Arabia Saudită aceste localuri sunt frecventate doar de bărbaţi. În alte ţări musulmane narghileaua este considerată un subiect tabu.

Tutunul folosit astăzi la narghilea este o combinaţie de tutun şi un amestec făcut din miere şi fructe uscate. Fumul este filtrat prin apă rece pentru a-i oferi consistenţă. Trecutul marcat de fumatul opiului şi haşişului au adus o imagine negativă narghilelei din zilele noastre. Treptat, societatea acceptă narghileaua ca pe o pipă pentru tutun şi nu ca un mod de a fuma droguri. Popularitatea narghilelei în Statele Unite şi Europa este în continuă creştere de la introducerea sa în anii 1960, bucurându-se de o largă utilizare şi în Japonia. Narghileaua cere timp şi oferă răbdare, relaxare şi o companie placută.

Sursa:Wikipedia

 Vă doresc socializare & pufăială plăcută!